Te-as studia. Dar te-as studia bine de tot. Si mi-ar placea daca nu te-ai misca si daca te-ai misca.
As vrea sa imi vorbesti despre rolul tau aici si despre ce te si nu te leaga de aceste locuri.
Cateodata imi place sa raspund eu la o intrebare pe care tot eu am adresat-o altei persoane. As face asta.
In timp ce scriu astea ma gandesc ca poate nu as vrea nimic, ci doar sa stam asa si sa vedem ce se intampla, daca vreunul din noi simte nevoie sa se miste, sa spuna ceva, sa isi anunte schimbarea, plecarea, sa dea vreun semn sau sa ramana mut.
Mi-ar placea sa ma plimb, dar prin locuri necunoscute noua. Carari proaspete care sa nasca idei noi, nu din acelea cladite pe concepte vechi poate demult trecute, depasite. Daca n-am vorbi probabil mi-as imagina cum ar fi daca am vorbi si despre ce, iar daca am varsa cuvinte atunci as visa la o liniste in care sa pot contempla la urmatorul moment cand vom vorbi si despre ce.
Voi arde oare in placerea anticipatiei? Sa ajung poate sa ma desfat mai mult in asteptarea a ceea urmeaza, iar venirea momentului sa ma inunde suficient pentru a da pe de laturi in toate partile?
E un pic altfel. De fapt e doar altfel la mine in cap.
As fi spus ca a da bani pe placere usureaza procesul. De ce? Pai stii deja cam ceea ce e de facut. Ai o poza a ceea ce urmeaza. Si esti poate, privit din acest unghi, mai linistit. In plus, stii exact ceea ce cauti... Eeei aici este asadar.. ceea ce cauti tada di da da mm.
Deci cand platesc stiu de ce platesc si ceea ce caut. Sa zicem ca am capu mare si vreau sa il am mai mic, asa ca fac un schimb. Bani pentru relaxare.
Pai doar nu o sa iti dau si tie bani... ma rog m-ar tenta sa fac si asta, dar din experiente auzite, mai putin traite, desi m-a mancat de cateva ori sa o fac, am auzit ca acele fete carora astfel de avansauri le-au fost facute nu au fost foarte fericite. Dar stii ceva? Eu as vrea sa te fac si nefericita, ca sa vad cum esti apoi cand devii din nou fericita. Asa ca da, poate as vrea sa iti dau bani. Dar nu direct, si nu ti-as cere nimic mai mult decat sa joci un joc. Cum a fost ala cu bancnotele... un joc ceva care sa faca lucrurile in asa fel incat sa nu tina nici de mine, nici de tine, iar alegerea soartei sa vina daca pot spune din exterior. Uite asa mi-ar fi mai usor, pentru ca as porni de la o idee.
Dar poate nu vreau sa pornesc de la nicio idee.
Atunci imi imaginez ca sunt chiar acum pe vremea asta sub covorul tau verde. Nu zic nici pas si nici nu misc, iar tu nu stii ca eu sunt acolo. Seara cand te intorci acasa observi ceva neinregula si tragi un picior covorului pentru a-l indrepta. Ti se pare mai tare decat de obicei. Asta pentru ca tocmai mi-ai futut una in coaste de abia mai respir. Insa imi place. Esti curioasa insa nu-l ridici ci incepi sa simti covorul in speranta ca iti vei da seama inainte de a vedea despre ceea ce se afla dedesubt, sperand astfel ca efectul scontat sa fie redus. Cu usurina ai putea spune ca ceea ce se afla acolo este o sticla foarte mare de coca cola si ar fi si logic din moment ce sarbatorile caracteristice lansarii acestor mamuti sunt cat de cat in apropiere. Timpul in care tu imi vei parcurge cu membrele care le vrei tu corpul meu, eu ma voi framanta non-stop insa deloc daca voi scoate vreun cuvant sau lasa libera vreo miscare. Rapusa de curiozitate vei da presul la o parte pentru fie a zambi sau a zambi, pentru ca apoi sa imi pregatesti o amara plecare. Amara precum MAA-u asta care mi-a picurat din nas in gura acum 3 zile, deci mai amar ca ala soro, nu am mai gustat.