Cum găsesc cu greu fraze preliminare aleg în schimb să fac o recentă reală povestire, ție, cunoscută.

Împreună cu un prieten și a lui prietena, consumam cu plăcere puținele ore pe care un individ le are după un servici care se încheie la orele 6 ale serii. Am un scop anume pentru care nu mă uit la ceas după ora 6, exact opusul celui pe care-l am când îl privesc înaintea acestui interval neplăcutul cadran. Te-ai prins sper. Îți explic dacă îmi vei cere. Parcă era într-o luni. Creierului încă îi lipseau substanțele necesare pentru a reveni la normalitatea cotidiană. Funcționa de minune, însă într-un fel ce se potrivește mai degrabă modului de viață adoptat de personalitățile artistice. Toți trei ne străduiam să stabilim dacă mai cald era la masa de sub mărul pitic din curtea comună sau în întunecatele încăperi ale locuinței. Acest exces de gândire ne-a generat o avidă dorință de a ne adăpa. Prima idee a ieșit de sub capacul imaginat al unei sticle din sticlă, marca Borsec. Au mai venit repede lămâile și gheața. Ultima, deja în frigider. Poate că unicul caracter feminin dintre noi trei și-a pierdut răbdarea și de aceea a ales brusc să pătrundă prin bezna interiorului spre a-și croi drum către cabina de duș. Am rămas noi băieții.