- Written by
- December 31st, 1969
- Add a comment
Matryona femeie a pământului
August 14th, 2016, 12:02PM
Am parcurs întreaga, nuvelă?, o să îi spun așa, de-a lungul a șase ore și ceva. Așezat pe un scaun de birou, cu spatele drept, paralel spătarului, în jurul a 300, m-am afundat în părți grele, friguroase ale istoriei Rusiei. Ici-colo am resimțit unele abjecții a căror recul și azi ne mai invadează orele zilelor când avem nevoie de hârtii, sau când trebuie să ne prezentăm cu hârtii la instituțiile administrative ale statului de drept. Am citit aproape neîntrerupt timp de 6 ore și ceva. Discontinuitatea survenea împreună cu o nouă cerere, sau vreun glas al unui coleg, ori colege care însă în favoarea evenimentelor, pierea rapid. Comunicarea fie cea socială ori profesională era pe departe ceea ce îmi doream, nu, mai bine lăsați-mă să admir gara, cu liniile ei ce infinit sfârșesc în orizonturi unde joviale puncte fumurii nasc trenuri împinse de cărbuni încinși. Vreau să sar în bălți, și să fumez printre mocirle, da! permiteți-mi, vă rog, dragi oameni din comunul mediu înconjurător să îmi scot pantoful din piciorul stâng, urmat de șosetă, iar apoi ferm și entuziasmat să îmi vâr laba piciorului în pustiul alb și înzăpezit.
Matryona femeie a pământului
August 14th, 2016, 12:02PM
Am parcurs întreaga, nuvelă?, o să îi spun așa, de-a lungul a șase ore și ceva. Așezat pe un scaun de birou, cu spatele drept, paralel spătarului, în jurul a 300, m-am afundat în părți grele, friguroase ale istoriei Rusiei. Ici-colo am resimțit unele abjecții a căror recul și azi ne mai invadează orele zilelor când avem nevoie de hârtii, sau când trebuie să ne prezentăm cu hârtii la instituțiile administrative ale statului de drept. Am citit aproape neîntrerupt timp de 6 ore și ceva. Discontinuitatea survenea împreună cu o nouă cerere, sau vreun glas al unui coleg, ori colege care însă în favoarea evenimentelor, pierea rapid. Comunicarea fie cea socială ori profesională era pe departe ceea ce îmi doream, nu, mai bine lăsați-mă să admir gara, cu liniile ei ce infinit sfârșesc în orizonturi unde joviale puncte fumurii nasc trenuri împinse de cărbuni încinși. Vreau să sar în bălți, și să fumez printre mocirle, da! permiteți-mi, vă rog, dragi oameni din comunul mediu înconjurător să îmi scot pantoful din piciorul stâng, urmat de șosetă, iar apoi ferm și entuziasmat să îmi vâr laba piciorului în pustiul alb și înzăpezit.
Saving…